Icoane argintate unice in Romania

Colectiile Handmade si Pure Silver.

Multe modele

Icoane cu Maica Domnului, Mantuitorul si Sfinti. Modele bizantine si rusesti. Seturi de icoane pentru biserici.

Icoane printate pe panza canvas

Icoanele pot fi inramate sau aplicate pe lemn.

Sculptura manuala si Icoane de mari dimensiuni

Aici gasiti modele de sculptura. Icoanele pentru catapetesme pot fi lucrate la orice dimensiune.

Pelerinaje in tara. Poze si impresii din pelerinajele noastre

Proiecte curente de pelerinaje si poze si impresii din pelerinajele noastre.

Se afișează postările cu eticheta Icoane facatoare de minuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Icoane facatoare de minuni. Afișați toate postările

duminică, 3 ianuarie 2016

Cum a ajuns printr-o icoana un protestant la ortodoxie



Când, în 1990, am părăsit Hawai pentru a studia la Seminarul Teologic Gordon-Conwell, am făcut-o cu scopul de-a ajunge profesor la liberalul seminar al „Bisericii Unite a lui Hristos". Aceasta era una dintre cele mai liberale denominaţii protestante, şi voiam să ajut la aducerea sa înapoi la „rădăcinile biblice". Ultimul lucru din lume pe care-l aşteptam era să devin ortodox!

Chemat de o icoană



După primul semestru, am fost invitat la un studiu biblic ţinut la biserica ortodoxă grecească a Sfinţilor Constantin şi Elena. În timpul studiului, privirile îmi tot fugeau spre masa unde se găseau de vânzare nişte icoane. Ochii mi se întorceau către o icoană anume, a lui Hristos ţinând Scriptura. În zilele ce au urmat nu mi-am putut scoate din minte acea icoană, aşa că m-am întors şi am cumpărat-o.



Când am luat-o, nici prin gând nu-mi trecea să mă fac ortodox. Am cumpărat-o ca pe-un mic gest de răzvrătire împotriva puternicei atitudini reformate de la Gordon-Conwell. Am simţit însă în icoană şi o putere duhovnicească, care m-a făcut mai conştient de prezenţa lui Hristos în viaţa mea.



În al treilea an de Seminar am scris o lucrare numită „Icoana şi spiritualitatea evanghelică". În ea, analizam cum frumuseţea vizuală a icoanelor ar putea îmbogăţi spiritualitatea evanghelicilor, care e adesea destul de raţionalistă şi austeră. Pe măsură ce făceam studiul, am ştiut că era important să înţeleg icoana de pe poziţii ortodoxe, iar nu să impun asupra subiectului prejudecăţile protestante. Deşi după ce-am terminat lucrarea am rămas în comunitatea evanghelică, începusem să percep înţelegerea sacramentală ortodoxă a realităţii.



După ce-am absolvit Seminarul, am mers la Berkeley şi am început studiile de doctorat în religie comparată. Pe când eram acolo, am frecventat biserica ortodoxă bulgară a Sfinţilor Chirii şi Methodie, o parohie mică, alcătuită în mare parte din convertiţi americani. Acolo am văzut Ortodoxia trăită! M-a atins profund ve­derea părinţilor ce-şi purtau copilaşii în braţe pentru a primi Sfânta împărtăşanie şi-şi ridicau copiii ca să poată săruta icoanele.



Temeiul scripturistic al icoanelor



După câţiva ani la Berkeley, m-am întors în Hawai. Deşi eram foarte interesat de Ortodoxie, aveam şi câteva rezerve majore. Una dintre ele era întrebarea: există un temei scripturistic pentru icoane? Nu cumva obiceiul ortodox al cinstirii icoanelor încalcă cele Zece Porunci, care opresc închinarea la chipurile cioplite? Cealaltă problemă era împotrivirea lui Jean Calvin fată de icoane. Mă socoteam a fi un calvinist şi aveam o mare preţuire pentru Calvin, ca teolog şi cărturar biblic. Am abordat aceste două probleme în maniera tipică a unui student proaspăt absolvent: m-am apucat să fac nişte studii de cercetare.



În cercetările mele, am aflat că există, într-adevăr, un temei scripturistic pentru icoane. În Cartea Ieşirii, vedem cum Dumnezeu îi dă lui Moise cele Zece Porunci, printre care se cuprinde interdicţia împotriva chipurilor cioplite [Ieşirea 20:4]. Însă, în aceeaşi carte, vedem cum Dumnezeu îl învaţă pe Moise să construiască Cortul Sfânt, zicându-i, printre altele, să aşeze heruvimi de aur pe Chivotul Mărturiei [Ieşirea25:17-22]. Mai mult, vedem cum Dumnezeu îl învaţă pe Moise să întocmească chipuri de heruvimi pentru curţile din afară ale Cortului Sfânt şi pentru perdeaua dinăuntru, ce ducea la Sfânta Sfintelor [Ieşirea 26:1,31-33.



joi, 14 februarie 2013

Icoanele aplicate nu sunt kitsch



Nu de multe ori am auzit aceasta afirmatie, anume ca "icoanele aplicate sunt kitsch".

Iata ce scrie in Dex ce este un kitsch:

KITSCH, kitschuri, s. n. Termen folosit pentru a determina un obiect decorativ de prost gust. ◊ Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.chici] – Din germ. Kitsch.

Este sau nu este inaintea lui Dumnezeu icoana un kitsch?

O icoana aplicata este intr-adevar o reproducere, defapt o copie identica. E in fapt originalul icoanei aplicat pe un lemn. In nici un caz nu este o icoana aplicata un lucru de prost gust!

Am mai auzit pe unii extremisti ca numesc icoanele acestea de tip rusesc care sunt mai stralucitoare tot kitsch. Aceasta afirmatie vine pe premiza ca se foloseste un auriu si argintiu artificial. Dar oameni buni tot reprezentarea Maicii Domnului si a Sfintilor este!

Nu oricine isi permite sa cumpere o icoana pictata autentica. Si cand zic icoana pictata autentica, ma refer la o icoana pictata dupa canoanele ortodoxe bizantine, ma refer la o mana de mester iconar autentica. Asa sunt multi pictori, care nu isi dau prea mult interes sau nu au un talet extraordinar, dar daca iese banul... atunci merge!

O icoana pictata autentic costa! Costa de la 100 de euro in sus. Si nu oricine isi permite!

Dar poate sunt unii cititori care nu stiu ce este o icoana aplicata?
O icoana aplicata este o poza foarte reusita, facuta dupa o alta icoana pictata. Aceasta imagine este printata digital si aplicata pe lemn sau inramata. 

Am auzit de multe icoane aplicate care sunt facatoare de minuni!

Am cunoscut personal pe nepoata doamnei care a donat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la M-rea Sihastria Putnei. Pe vremea aceea, aceasta nepoata era prietena unui amic al meu foarte apropiat. Ea mi-a marturisit istoria acestei icoane:

Icoana a fost in casa bunicii sale, care era o femeie foarte credincioasa. Nu era o icoana pictata, ci era o litografie - o poza a unei alte icoane probabil din Rusia. Icoana aceasta a inceput sa izvorasca mir. Intr-o zi, a venit la batrana acasa Parintele Steret Nectarie a M-rii Sihastria Putnei. Batrana i-a cerut sa isi aleaga parintele din casa o icoana care o vrea el. Parintele Nectarie a cerut icoana Maicii Domnului fara insa sa stie ca icoana este facatoare de minuni. Icoana insa l-a atras in mod special. Asa a ajuns icoana la M-rea Sihastria. Pe icoana se vad niste zgarieturi. Din cate am auzit, aceste zgarieturi au fost facute de o demonizata. Icoana este izgonitoare de demoni.

Iata ca o icoana litografie este facatoare de minuni.

Alt caz:

Am citit de curand de icoana izvoratoare de mir a Sfantului Efrem cel Nou care se afla la un parinte Onufrie pe care il cunosc de ceva timp. Aceasta icoana a cumparat-o parintele din Grecia. Este o litografie aplicata pe lemn. Minunile pe care le-a facut Sf. Efrem cel nou prin aceasta icoana le gasiti intr-o mica cartulie aparuta recent la editura Areopag: "Minunile Sfantului Efrem cel Nou prin icoana sa izvoratoare de mir".

Cateva lucruri trebuie sa mentionez si despre rugaciunea de sfintire a icoanei.

Rugaciunile pentru sfintirea icoanelor au aparut dupa perioada iconoclasta din stricta necesitate a recunoasterii oficiale din partea Bisericii ca respectiva icoana este buna pentru inchinare, este zugravita canonic. De ce s-a ajuns aici?

In perioada iconoclasta, inchinarea la icoane atinsesera niste extreme. Oricine picta icoane. Apoi, se ajunsesera pana intr-acolo incat se razuia icoana Mantuitorului si se punea in Sfanta Impartasanie. Aceste extreme adusesera in sanul Bisericii marea lupta impotriva icoanelor. Aceste lucruri, ii determinase pe unii sa renunte definitiv la icoane, lucru care era tot o extrema. Si stim prea bine ca extremele nu sunt de la Dumnezeu!

Sinodul VII Ecumenic a hotarat ca inchinarea la icoane nu este idolatrie. 

De ce icoana nu este idol?
Deoarece idolii din paganism erau niste personaje imaginate de unii oameni neavand existenta reala. Ori Mantuitorul, Maica Domnului si Sfintii au existenta reala. Ei chiar exista. O poza, este imaginea unei persoane care exista. Bine, icoana nu este o simpla poza, e chiar mai mult decat atat. Este o fereastra spre Dumnezeire dupa cum o numesc marii parinti ai Bisericii noastre.

Rugaciunea de sfintire a unei icoane se face si la icoanele aplicate!

Mai mult decat atat, daca ai in mana o icoana litografiata cu Maica Domnului spre exemplu, si este sfintita, nu poti spune ca in icoana respectiva nu este Maica Domnului. Nu poti indrazni sa calci in picioare icoana pentru ca nu e sfintita sau pentru ca ti se pare tie ca este kitsch. Daca Dumnezeu accepta icoana si chiar face minuni prin ele, tu de ce sa nu o accepti?

Poza sau tabloul bunicilor tai, nu cred ca este pentru tine un kitsch!

Acum, tehnologia a avansat si ne ofera multe posibilitati. Fiecare dintre noi putem cumpara ce carti dorim. Fiecare dintre noi putem avea o icoana frumoasa in casa, fiecare dupa posibilitatea lui financiara. Pe vremea bunicilor nostri, nu gaseai in casele lor icoane pictate. Putine erau familiile crestine care aveau in case icoane pictate. Bunicii nostri aveau cateva icoane printate pe hartie si inramate. Nu aveau multe icoane. Dar, pretuiau foarte mult credintia stramoseasca, si respectau cu multa evlavie acele putine icoane pe care le aveau. Imi zicea cineva de bunica sa, ca avea o icoana cu Mantuitorul pe veranda si de fiecare data cand trecea pe acolo facea o plecaciune la icoana. Iata credinta autentica! Si era doar o icoana aplicata...

Inca o minune vreau sa mai relatez. Am citit intr-o carte (nu mai retin exact in care dar cred ca la Parintele Paisie Aghioritul) ca un calugar a mers la slujba. Inchinandu-se la icoane, era si o icoana mica pe care nu a mai bagat-o in seama si nu a mai sarutat-o. In ziua aceea, parintele respectiv a avut o vedenie: i s-a arata Sfantul din icoana pe care nu a sarutat-o si l-a mustrat pentru acest lucru. Iata, cat de mica ar fi icoana nu trebuie sa o desconsideri! La fel nu trebuie sa desconsideri o icoana nici daca este veche si roasa de timp, nici daca este litografie, nici daca nu cunosti cine este reprezentat pe ea.

Deci, renuntati la orice gand din partea satanei ca icoana aplicata este un kitsch!

miercuri, 2 noiembrie 2011

Potirul Nesecat - Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Rusia, Izbavitoare de Betie


"Icoana Maicii Domnului "Potirul Nesecat" a fost desoperita in Rusia in anul 1878. Un soldat in rezerva din Tula obisnuia sa-si dea toata pensia pe alcool, distrugindu-si sanatatea. Desi a ajuns sa nu mai poata merge, el continua sa bea. Intr-o noapte un sfant i-a aparut in vis sfatuindu-l sa mearga la Manastirea Maicii Domnului din Serpuhov. "Sa ti se faca o molitfa in fata icoanei "Potirul Nesecat." Pentru ca nu avea nici un ban si nici nu putea sa mearga, omul nu a luat in seama visul. Dar sfantul i-a aparut si a doua si a treia oara, indemnindu-l mai aspru sa mearga la manastirea de care i-a spus. Atunci, tarindu-se in patru labe, omul a ajuns pana in satul invecinat si s-a oprit la casa unei femei batrane care i-a doftoricit picioarele si barbatul a inceput sa se simta mai bine. In ziua urmatoare el a pornit din nou la drum, la inceput cu doua carje, apoi cu una, pana ce a ajuns la manastire. Acolo el le-a povestit calugarilor visul sau, dar nici unul din ei nu parea sa stie de existenta vreunei astfel de icoane. In cele din urma, unul dintre ei si-a amintit de o icoana in care era pictat un potir. Pe spatele ei scria "Potirul Nesecat." Dupa ce i s-a facut molitfa taranul s-a intors acasa complet sanatos si vindecat de alcoolism. Noutatile despre aceasta minune s-au raspindit cu repeziciune si multi suferinzi de patima betiei impreuna cu familiile lor veneau sa se roage in fata icoanei. Multi dintre ei se reintorceau sa aduca multumiri Maicii Domnului pentru vindecare si pentru ca a raspuns la rugaciunile lor. In fiecare duminica la Manastirea Serpuhov-Vyotsk se citeste molitfa si acatistul Potirul Nesecat in fata icoanei pentru cei suferinzi de patima betiei."


Hodighitria (“Îndrumatoarea”) - Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti

Una dintre icoanele făcătoare de minuni din Bucureşti, este icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă. Ctitorie a Marelui Voievod Mihai Viteazul, mănăstirea fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea în urma unei făgăduinţe facută Sfântului Nicolae.

Din consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai era Ban al Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine în Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist). Aici s-a rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae, căruia i-a făgăduit că-i va înălţa o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate sa-l omoare pe acest om. Scăpând de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea Mihai Vodă, bijuterie arhitectonica, in prezent monument UNESCO.

În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării. Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada Sapienţei, după care a fost închisa şi nu s-a mai slujit in ea până în anul 1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte:

“Acest străvechi lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea mai frumoasă cetate medievală a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu, Biserica a fost redeschisă în anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu”.

Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla. Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl îndeamnă pe această cale să o restaureze.

În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia. Odighitria (Hodighitria) înseamna “cea care te povaţuieşte şi care te întampina”, “te previne înainte de necazuri”. Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului.

Părintele paroh dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic cu rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei.

Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina.

Icoana este aducatoare de Prunci
A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni, tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare.

Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune în “Cuvant înainte” la “Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului:

“Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica Domnului m-a luminat.

A mai ramas un lucru spre desluşire: valoarea istorică. Am constatat, după ce am citit istoricul Icoanei din Xenofon că Icoana din Mănăstirea Mihai Vodă este cu 120 de ani mai veche decât prima. Cu nevrednicie, în urma celor ştiute de mine, consider că înaintea celor două a existat o icoana şi mai veche, care probabil, s-a pierdut sau stă ascunsă. Este prea mult să mă gândesc că icoana din “Mihai Vodă” ar fi prima. Dar ştiu că icoanele noi se pictau dupa cele vechi făcătoare de minuni, dupa un ritual foarte strict. Adică, se spală cu apă curată (prima apă scoasă din fântână in ziua aceea) Icoana făcătoare de minuni. Apoi, cu apa astfel sfinţită, se spală lemnul icoanei celei noi, gata pregatit pentru a fi pictat, pentru ca darul primei icoane sa treacă la urmatoarea. Aşa a procedat Sfântul Cuvios Antonie de la Pecerska atunci când a venit în Sfântul Munte să picteze icoana nouă dupa chipulPortăriţei (Portaitissa), sfinţia lui punând Lavra Pecerska sub ocrotirea Sfintei Icoane.

Pentru aceasta, Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne învrednicească să fim neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoarea, ce se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou).”


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...